Tradiţia adevărată e singura merinde sufletească. Vizită de informare... culinară, în prag de sărbătoare

Autor: Bianca Iagăru

În urmă cu câteva zile, am retrăit tradiţii şi obiceiuri din pusta Banatului, în preajma sărbătorilor de iarnă. Ce poate fi mai frumos decât să redevenim copii, să ne aducem aminte de bucuria iernii ce va să vină, de "regăsirea frumosului pierdut"?, aşa cum spunea Iorga.

Graţie iniţiativei Asociaţiei pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului în Timiş, în colaborare cu Consiliul Judeţean Timiş şi cu autorităţile locale din Comloşu Mare, Şandra şi Jimbolia, s-au creat premisele punerii în valoare a unei nişe turistice − turismul de tradiţii, obiceiuri şi evenimente, cu scopul dezvoltării turismului bănăţean, pentru a participa activ, efectiv şi eficient în definirea patrimoniului judeţean.

Expresia cunoscută, de mândrie, a bănăţeanului – „Şine mi-s eu?!” trebuie să domine în toate.

De ce să nu atragem atenţia lumii turistice potenţiale asupra frumuseţii, rodniciei şi râvnei comunităţilor noastre, cu specificitatea lor extraordinară? Putem spune că produsul turistic timişean specific, prin evoluţie şi multiculturalitate, dăruieşte valenţe deosebite, cu posibilităţi reale de valorificare.

Vizita organizată sâmbătă, 9 decembrie, a început la Comloşu Mare, unde tradiţia tăierii porcului, prin datinile şi „tehnologia” ei, a readus în memorie copilăria noastră, focul aprins în jurul porcului, despicarea şi tranşarea acestuia ridicat pe scripete, măiestria tranşării, dezosării pe fiecare component, arătând destoinicia măcelarului, bucătar al locului, Nicolae Rusu.

Întrebat fiind, printre altele, cum va fi şoriciul, mi-a răspuns: „cel mai bun din lume”. Mi-am adus aminte şi i-am spus că tata îmi zicea: „mie îmi place omul-om, şi şoriciul de porc bine făcut”. A început să râdă şi mi-a dat să gust. Într-adevăr, era foarte bun. O să vedem cum va fi şi la Jimbolia, în 20 decembrie, de Ignat, unde juriul va da note. Sigur o să câştig!

Impresionant a fost că în jurul acestei „procesiuni” au venit şi colindătorii şi orchestra formată din copiii inimoşi ai satului. „Le-am cumpărat instrumente la şcoală pentru a revigora bucuria satului şi tradiţia”, a declarat primarul Ovidiu Ştefănescu.

De la Comloşu Mare am pornit spre Şandra, unde pensiunea Schwabenhaus, tipic şvăbească, cu acel aer definitoriu nemţesc, ne-a îmbiat cu ştrudel de mere făcut în casă şi ceai.

Am răspuns imediat ofertei, gândindu-mă că n-o să mă mai întrebe o dată. Recomand desertul cu toată căldura, pentru că merită şi prezintă o culoare locală adusă comunităţii.

Popasul de la Jimbolia a îmbogăţit itinerariul cu frumoasa primire şi expunerea de la muzeul Muzeul Stefan Jäger. În oraş mai există patru muzee şi o fundaţie culturală, ceea ce exprimă un potenţial turistic cultural semnificativ.
Cunoaşterea evoluţiei multiculturale este de notorietate şi trebuie să fie promovate la cotele impuse de realitatea însăşi.

Cu o tematică similară va fi sărbătoarea de Ignat, de pe 20 decembrie 2017, când Jimbolia devine un epicentru turistic internaţional, prin concursul gastronomic tradiţional, cu produse specifice din Serbia, Ungaria şi România, organizat cu sprijinul autorităţilor locale şi judeţene.

Printre preparatele care vor fi prezente se număra gulaşul, tradiţionalul kreuzly jimbolian, caltaboşul, toba şi sângeretele.

Aceste acţiuni sunt binevenite şi aduc o deschidere întru bucuria şi fericirea sărbătorilor de iarnă, a sărbătorii Crăciunului, cu bunătatea şi îmbelşugarea lor, că bine spunea Roy L. Smith: „Cine nu are Crăciunul în inimă nu-l va găsi nici sub un brad”. Sărbători Fericite!